Interviu Iulia Ionita

Am cunoscut-o pe Iulia anul trecut la Bookfest. Eu am abordat-o pentru ca am recunoscut-o (doar ma stiti- prietenoasa pana in varful unghiilor). Acu' sincer, daca de dimineata pana seara vezi figura cuiva pe Facebook este imposibil sa nu o tii minte.Mi-a placut de ea si, chiar daca nici pana acum nu am reusit sa ii citesc cartea asta nu inseamna ca nu mi-ar placea sa o cunosc mai bine pe talentata autoare :). In plus, mi-a soptit o vrabiuta ca a iesit "combinatia" si ca de anul acesta vom fi colege de editura. Pam-Pam!

1. Nu te voi pune să răspunzi la întrebări de genul “Poţi să ne spui câte ceva despre tine?” sau “ Cum este omul…?”. Dar vreau să ştiu mai multe despre tine şi voi încerca să aflu aceste lucruri într-un mod…neconvenţional. Aşadar prima întrebare: “ Nu vreau să ştiu cum te-ai apucat de scris, ci dacă a existat un moment în care te-ai gândit serios să te laşi?”

Bună! Sinceră să fiu, nu a existat un moment în care să simt că vreau să mă las de scris. Scrisul mi-a fost cel mai bun prieten încă de când... știu să scriu. De la jurnal, la copilul certat de învățătoare pentru că deviază de la subiectul compunerilor și îi ies, în schimb, unele de pagini întregi, am ajuns, prin clasa a cincea- a șasea, la primul meu blog. Mai degrabă m-am gândit să las alte lucruri baltă, cum ar fi unele ieșiri în oraș cu oameni cu care s-a dovedit că nu aveam nimic mai mult decât prietenii temporare, și, pe lângă astea, alte lucruri care, ulterior, am realizat că oricum reprezentau niște pierderi de timp. Să nu se înțeleagă greșit, eu ador să ies din casă. Dar am cam renunțat la viața socială cât am scris „Flori în păr”. Eram un copil de 17 ani și nu știam cum să mă împart, la vremea respectivă. Totuși, cei care au venit să mă caute contează.

2. Dumnezeu, Budha, Marele Manitu… . În ce crezi? Şi nu mă refer strict la religie.

Eu cred în Univers, în propria ta forță, ca și om, în balanța cu propriile gânduri, iar toate astea coincid, la un moment dat, cu ce ți se întâmplă. Noul roman la care lucrez are în vedere aceste elemente.

3. Dacă mâine ar fi să o iei de la capăt care ar fi lucrurile/oamenii/emoţiile la care ai renunţa?
 Aș renunța la timiditate, teamă, low self-esteem și negativism. Sunt emoții care nu fac decât să ne macine dar pe care, totuși, trebuie să le simțim. Nu! De fapt, aș renunța la toate astea, dar doar la variantele lor excesive. Din asemenea stări, până la urmă, se naște arta. „Hurt an artist and you will see masterpieces of what you have done” cum s-ar zice. Cred că, dacă aș lua-o mâine de la capăt, aș fi o persoană mult mai echilibrată.

4. Care ar fi, în viziunea ta, apogeul carierei literare?

Totul se îmbunătățește sau se înrăutățește în cariera oricui, în fiecare moment. Dar ar fi ceva ce cred că începe deja să prindă contur. Nu îl pot numi chiar „apogeu” ci, mai bine zis, hrană pentru suflet, rezultată din propria muncă. Totuși, absolut toate lucrurile sunt în continuă dezvoltare, iar eu răspund la întrebarea aceasta cu mintea mea de acum. Revenind la ceea ce începe să prindă contur, aici mă refer la oamenii care simt o carte în adevăratul sens al cuvântului. Zilnic primesc poze cu cartea, poze cu citate, făcute de fani, ba chiar, mai nou, și idei fan fiction sau texte scrise de aceștia, la modul „uite cum îmi imaginez că ar putea continua „Flori în păr”” sau „uite ce simt eu că trebuia să se mai întâmple” etc., ceea ce mi se pare wow. Deci, cu mentalitatea mea de autor debutant (deocamdată), în continuă evoluție, oamenii cărora le trezesc stări puternice, de care nici nu știau că sunt capabili, posibilitatea de a scrie pentru tot restul vieții, înseamnă, pentru mine, un fel de apogeu literar.

5. Ceai, cafea sau ciocolată caldă?

Ceai, dacă e trecut de 2 noaptea pentru că scriu sau mă joc; cafea, dacă vreau să supraviețuiesc; ciocolată caldă, mai mereu.

6. Dacă altcineva te-ar construi ca personaj într-o carte cum ar fi acesta (personajul, vreau să spun)?

Niciodată nu m-am gândit. Depinde de carte. Aș putea fi un rockstar, un vampir, sau doar o fată de liceu. 

7. Şapte este numărul meu norocos, aşa că mă voi opri aici cu întrebările. Asta este ultima, promit: "Care sunt superstiţiile tale (dacă ai vreuna)?"

Nu sunt o fire superstițioasă, ca să fiu sinceră, însă cred foarte mult în ideea că orice gândim sau spunem, rămâne undeva, și se întoarce la noi fix atunci când ne așteptăm cel mai puțin.

Îţi mulţumesc pentru timpul acordat!
 Și eu îți mulțumesc pentru interviu!

Recenzii ale cartii "Flori in par" gasiti aici si aici.